De ce ne certăm mereu din aceleași motive mărunte
Când ne certăm mereu din aceleași motive mărunte, cum sunt banii, treburile casnice sau întârzierile, cearta rareori este despre subiectul în sine. Sub ea stă, de obicei, o întrebare pe care partenerii nu o pun direct: contez pentru tine? pot să mă bazez pe tine? Când răspunsul pare nesigur, orice detaliu devine motiv de conflict, iar cearta se reia, cu alt subiect, la fel de intens.
Subiectul certei nu este problema
Multe cupluri descriu aceeași scenă: o remarcă despre vasele nespălate, un mesaj la care nu s-a răspuns, o întârziere de un sfert de oră, iar în câteva minute discuția a devenit o ceartă disproporționată față de motiv. A doua zi, alt subiect, aceeași ceartă. Partenerii încearcă să rezolve fiecare subiect în parte și rămân nedumeriți că nu ajung nicăieri.
Terapia de familie face de mult distincția între conținutul unei discuții și procesul ei: despre ce vorbesc doi oameni și cum vorbesc unul cu celălalt. Cearta despre vase și cearta despre bani au conținut diferit, dar același proces. Sue Johnson, fondatoarea Terapiei Centrate pe Emoții, numește capcana aceasta „tubul conținutului”: alunecarea din exemplu în exemplu, cu argumente despre cine ce a făcut, în timp ce tiparul care produce certurile rămâne neobservat.
Nici întrebarea „cine a început?” nu ajută prea mult. Michael Nichols și Richard Schwartz, autorii unuia dintre cele mai cunoscute manuale de terapie de familie, scriu că răspunsul la această întrebare rareori contează, pentru că într-o relație fiecare reacție este, în același timp, răspunsul la o reacție anterioară.
Ce se întâmplă de fapt: un protest față de distanță
Din perspectiva teoriei atașamentului, relația de cuplu este principala noastră legătură de siguranță la vârsta adultă. Când această legătură pare amenințată, chiar și pentru un moment, creierul reacționează înainte ca noi să apucăm să gândim. Sue Johnson descrie această reacție ca pe o panică primară: o alarmă, nu un raționament. În cartea Ține-mă strâns în brațe, ea scrie că furia, critica și pretențiile din cuplu sunt, de fapt, strigăte de ajutor îndreptate către persoana iubită.
Așa se explică de ce lucrurile mărunte pot răni atât de tare. Vasele nespălate nu contează în sine. Contează mesajul pe care unul dintre parteneri îl citește în ele: „ce îți cer eu nu contează pentru tine”. Iar celălalt, care aude un reproș pe ton ridicat, citește la rândul lui un mesaj: „orice aș face, nu e bine”. Cearta nu este despre vase, ci despre aceste două mesaje, pe care niciunul nu le rostește cu voce tare.
De ce subiectele se schimbă, dar cearta rămâne aceeași
Când legătura nu se simte sigură, fiecare situație de zi cu zi devine un test. Cine duce copilul la școală, cine a uitat să sune, cât timp petrece celălalt la telefon: toate pot fi citite ca dovezi că partenerul este sau nu este acolo. De aceea, rezolvarea unui subiect nu oprește certurile. Dacă problema banilor se lămurește, tensiunea se mută pe vacanță, pe socri sau pe educația copiilor.
În timp, partenerii ajung să reacționeze unul la celălalt într-un mod previzibil. Unul insistă, critică și cere; celălalt se apără, tace sau se retrage. Fiecare reacție o alimentează pe cealaltă, iar cei doi ajung prinși într-un cerc vicios care se repetă indiferent de subiect. Sue Johnson subliniază că inamicul, în această situație, nu este partenerul, ci tiparul în care au ajuns amândoi.
De ce „să comunicăm mai bine” nu este suficient
Sfatul cel mai des auzit este să învățați să comunicați. Cercetările citate de Sue Johnson spun altceva: psihologul John Gottman a arătat că partenerii fericiți nu vorbesc mai abil decât cei nefericiți. Mulți oameni articulați, care comunică foarte bine la serviciu sau cu prietenii, nu reușesc să vorbească limpede cu partenerul în mijlocul unei certe. Un studiu longitudinal condus de Ted Huston, la Universitatea Texas, a constatat că nu numărul conflictelor din primii ani de căsnicie prezice divorțul, ci scăderea afecțiunii și a receptivității dintre parteneri. Conflictul este simptomul, iar problema este distanța.
Sue Johnson folosește o imagine sugestivă: a-i învăța pe doi parteneri prinși în același dans pași noi nu ajută, pentru că ceea ce trebuie schimbat este muzica.
Semne că o ceartă mică ascunde o întrebare mare
Câteva indicii arată că nu subiectul este miza. Tonul se schimbă brusc, în câteva secunde, iar reacția pare mult mai mare decât ceea ce a declanșat-o. Certurile se termină de fiecare dată în același loc, indiferent de unde au pornit: unul se simte neauzit, celălalt se simte acuzat. Împăcarea vine fără ca nimic să fi fost lămurit, iar tema revine peste câteva zile. Sau, dimpotrivă, după ceartă urmează o tăcere lungă, în care fiecare așteaptă ca celălalt să facă primul pas.
Când este nevoie de ajutor
Un tipar vechi este greu de observat din interior, pentru că fiecare partener îl trăiește din propria poziție și vede mai ales reacțiile celuilalt. Când încercările de a vorbi despre certuri se transformă în alte certuri, iar distanța dintre voi crește, terapia de cuplu poate ajuta. Terapia Centrată pe Emoții nu caută vinovatul și nu predă tehnici de comunicare, ci se ocupă de nevoile și temerile care se ascund sub conflictele repetate. Detalii despre terapia de cuplu găsești pe pagina de servicii.
Întrebări frecvente
De ce ne certăm mereu pe lucruri mărunte?
Pentru că, de cele mai multe ori, cearta nu este despre subiect. Sub ea stă o întrebare pe care partenerii nu o pun direct: contez pentru tine, pot să mă bazez pe tine? Când răspunsul pare nesigur, orice detaliu devine motiv de conflict.
Ajută dacă învățăm să comunicăm mai bine?
Nu întotdeauna. Cercetările citate de Sue Johnson arată că partenerii fericiți nu vorbesc mai abil decât cei nefericiți. Contează mai mult apropierea și receptivitatea dintre parteneri decât tehnica de comunicare.
Când este util să mergem la terapie de cuplu?
Când încercările de a vorbi despre certuri se transformă în alte certuri, iar distanța dintre voi crește. Terapia Centrată pe Emoții nu caută un vinovat, ci lucrează cu nevoile și temerile de sub conflictele repetate.
Articolele au rol informativ și nu înlocuiesc o evaluare sau o ședință de psihoterapie. În situații de criză sau de urgență, sună la 112.
© 2026 Loredana Tanasă. Toate drepturile rezervate. Textul acestui articol este protejat de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Reproducerea, integrală sau parțială, este permisă numai cu menționarea sursei și a autorului, în forma „Psihoterapeut Loredana Tanasă, loredanatanasa.ro”, însoțită de un link activ către articolul original.
