Copilul are probleme de comportament. De ce terapeutul vrea să vină toată familia

Când un copil are probleme de comportament, terapeutul de familie invită și alți membri ai familiei pentru că aceste probleme sunt, de cele mai multe ori, locul în care devine vizibilă tensiunea din întreaga familie. Scopul nu este găsirea unui vinovat. Copilul trăiește într-o rețea de relații, iar schimbarea ține mai bine atunci când se produce în relațiile din care face parte, nu doar în el.

Copilul care poartă simptomul familiei

Părinții care caută ajutor pentru un copil vin, firesc, cu o descriere a copilului: nu ascultă, face crize, nu învață, s-a închis în el. Terapia de familie privește însă această descriere ca pe un punct de plecare, nu ca pe diagnosticul final. Psihoterapeuții Zoltán și Ágnes Kónya, autorii manualului Terapie familială sistemică, amintesc că încă din 1949 John Bowlby scria că problema concretă pentru care este adus un copil nu este, de regulă, problema reală. Problema reală ține, de cele mai multe ori, de tensiunile dintre membrii familiei.

În limbajul terapiei sistemice, copilul care are simptomul este numit „pacient desemnat”. Nu pentru că ar fi el problema, ci pentru că, dintre toți membrii familiei, el exprimă cel mai vizibil tiparele care îi afectează pe toți. Michael Nichols și Richard Schwartz, autorii unuia dintre cele mai folosite manuale de terapie de familie, formulează aceeași idee într-o frază: un copil care nu ascultă stă adesea pe umerii unui părinte.

Gândire în cerc, nu în linie dreaptă

Explicațiile obișnuite sunt liniare: copilul face ceva, iar părinții reacționează. Terapia sistemică propune o privire circulară. Copilul face ceva, părinții reacționează, reacția lor îl influențează pe copil, iar noul lui comportament le influențează din nou reacțiile. Fiecare este, în același timp, cauză și efect. Kónya și Kónya rezumă această perspectivă simplu: de vină nu este o persoană, ci tiparul în care au ajuns cu toții.

Această perspectivă eliberează. Părinții nu mai trebuie să se întrebe ce au greșit, iar copilul nu mai este eticheta pe care a primit-o. Întrebarea devine alta: ce se întâmplă între noi și cum putem schimba împreună?

De ce contează ceilalți membri ai familiei

Nichols și Schwartz amintesc un calcul simplu: o ședință de terapie durează o oră pe săptămână, iar restul de peste 160 de ore copilul le petrece în familie. Dacă doar copilul se schimbă, iar relațiile din jurul lui rămân la fel, schimbarea se pierde ușor. Când participă și părinții, ceea ce se înțelege în ședință poate fi trăit și acasă.

Tot Nichols și Schwartz atrag atenția asupra fraților care par să nu aibă probleme. Adesea, ei poartă în tăcere o parte din tensiunea familiei: se străduiesc să fie „copiii cuminți”, să nu mai adauge griji, să nu deranjeze. Și ei au nevoie să fie văzuți.

Ce spune perspectiva atașamentului

Sue Johnson, fondatoarea Terapiei Centrate pe Emoții, a extins metoda și la terapia de familie. Din perspectiva ei, multe comportamente dificile ale copiilor sunt forme de protest față de o legătură care nu se mai simte sigură. Un copil care se agită, sfidează sau se închide încearcă, adesea, să obțină o reacție de la părinții lui. Scopul terapiei de familie, în această perspectivă, este ca părintele să poată redeveni refugiul sigur de care copilul are nevoie.

Sue Johnson arată și că relația dintre părinți contează mult pentru copil. Distanța emoțională dintre părinți îi afectează pe copii mai mult decât certurile deschise, iar uneori, când relația părinților se îmbunătățește, problemele de comportament ale copilului se reduc și ele.

Trebuie să vină chiar toată lumea?

Nu neapărat și nu de fiecare dată. Kónya și Kónya vorbesc despre „sistemul minim suficient”: sunt invitați cei care sunt implicați în problemă și care pot contribui la rezolvarea ei. În funcție de situație, pot participa la ședințe toți membrii familiei, doar părinții, un părinte împreună cu copilul sau, uneori, și alți membri, cum ar fi bunicii. Terapia de familie se poate face chiar și cu o singură persoană, privind problemele ei prin prisma relațiilor din care face parte. Formatul se stabilește împreună cu familia.

Ce arată cercetările

Nichols și Schwartz trec în revistă numeroase studii care arată că terapia de familie este eficientă în problemele de comportament ale copiilor și adolescenților, în depresia adolescenților și în tulburările de alimentație. În tratamentul anorexiei la adolescenți, de exemplu, abordările care lucrează cu familia, fără a-i învinovăți pe părinți, au dat rezultate menținute și la cinci ani după terapie.

Dacă problemele copilului vostru persistă, iar încercările de a le rezolva nu au dat rezultate, terapia de familie poate oferi o perspectivă nouă asupra a ceea ce se întâmplă. Detalii despre terapia de familie găsești pe pagina de servicii.

Întrebări frecvente

De ce terapeutul de familie vrea să vină toată familia?

Pentru că problemele de comportament ale unui copil sunt, de cele mai multe ori, locul în care devine vizibilă tensiunea din întreaga familie. Scopul nu este găsirea unui vinovat, ci schimbarea relațiilor din care face parte copilul.

Trebuie să vină chiar toți membrii familiei?

Nu neapărat. Sunt invitați cei implicați în problemă și care pot contribui la rezolvarea ei: toată familia, doar părinții sau un părinte împreună cu copilul, în funcție de situație.

Este eficientă terapia de familie în problemele copiilor?

Da. Studiile trecute în revistă de Michael Nichols și Richard Schwartz arată că terapia de familie este eficientă în problemele de comportament ale copiilor și adolescenților, în depresia adolescenților și în tulburările de alimentație.

Articolele au rol informativ și nu înlocuiesc o evaluare sau o ședință de psihoterapie. În situații de criză sau de urgență, sună la 112.

© 2026 Loredana Tanasă. Toate drepturile rezervate. Textul acestui articol este protejat de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Reproducerea, integrală sau parțială, este permisă numai cu menționarea sursei și a autorului, în forma „Psihoterapeut Loredana Tanasă, loredanatanasa.ro”, însoțită de un link activ către articolul original.